Gravura este strâns legată de viața umană încă din vremuri preistorice, fiind o modalitate importantă de exprimare cu o utilitate și astăzi.

Metoda de bază a gravurii nu s-a schimbat de sute de ani, deși în zilele noastre tehnologia a înlocuit instrumentele folosite pentru a crește eficiența sa utilitară. Totuși, ca și formă de artă cea mai valoroasă rămâne gravura manuală.

Pentru aceasta, cel mai folosit instrument este dalta în formă de pătrat cu ajutorul căruia de ajunge la tăietura în formă de V.

În vremurile preistorice gravura se aplica pe piatră și lut pentru olărit. De-a lungul istoriei tehnicile au devenit mai sofisticate și a crescut în popularitate gravura pe diferite metale, ca în vremurile coloniale să ajungă a fi considerată o formă de artă.

Ca și utilitate, a devenit indispensabilă pentru cultură odată cu tehnica printării. Primele printuri au fost realizate cu gravura pe lemn. Cele mai vechi fragmente de acest tip de print s-au găsit în China pe mătase, înaintea inventării hârtiei.

În Europa, după civilizațiile antice, Gutenberg a conectat destinul acesteia cu începuturile civilizației noi prin primului sistem de imprimare mobil. Renașterea a fost era care a născut cei mai notabili maeștri gravori, care inspiră și astăzi artiștii din acest domeniu.

Era victoriană a polpularizat gravura ca și decorație pe arme, ceasuri, bijuterii, adăugând valoare acestora. Această personalizare este și astăzi principala motivare în a alege gravura manuală.